Cum se pune un diagnostic in Sindromul de tunel carpian

Reguli pentru un diagnostic rapid si corect

Sindromul de tunel carpian este o neuropatie focală de nerv median în canalul carpian. Este provocată de compresia/strivirea nervului median în tunelul carpian, situat la încheietura mâinii.

Sindromul provoacă o serie de senzații și simptome relativ ușor de recunoscut, cum ar fi furnicături sau amorțeli în primele patru degete, iar în cazuri mai avansate induce chiar și dureri la nivelul mâinii. Durerile care trezesc noaptea din somn sunt de asemenea specifice într-un sindrom de tunel carpian.

Poți citi aici un articol dedicat cu explicația simptomelor în sindromul de tunel carpian – cu apar și cum se manifestă.

Este important ca acest diagnostic să fie stabilit de un medic specialist cu experiență și competență recunoscută în domeniu. Doar după certificarea diagnosticului, specialistul în bolile mâinii poate face recomandări de tratament. Citește mai jos pașii spre un diagnostic corect în sindromul de tunel carpian.

Important! Tratamentul trebuie stabilit și indicat doar în urma unui diagnostic. Tratamentul simptomatic, adică cel care ameliorează doar simptomele sau acuzele, nu este recomandat în sindromul de tunel carpian.

Atenție! A nu se confunda diagnosticul cu simptomele:

  • Sindromul de tunel carpian = diagnostic,
  • Furnicături și amorțeli = simptome.

De ce nu tratăm simptome? Deoarece există și alte boli care au simptome relativ asemănătoare cu STC dar diagnosticul/boala este diferită și implicit tratamentul este diferit.
Cu alte cuvinte, un tratament indicat pe un simptom are tot riscul să nu fie de folos în STC și poate chiar să agraveze.
Pentru a evita asta, este necesar diagnosticul diferențial – vezi mai jos ce este.

Ce este un diagnostic?

Diagnosticul vine ca o concluzie a unor examinări clinice și investigații paraclinice. Examinarea și investigațiile au ca obiectiv definirea stării patologice a unui pacient, adică identificarea bolii.

Tipuri de diagnostic

În stabilirea unui diagnostic final în bolile mâinii este importantă și cronologia prin care trece un diagnostic.

Diagnosticul prezumtiv

Este prima etapă a oricărui diagnostic. Reprezintă suspiciunea pe care o ridică un medic asupra existenței unei anumite afecțiuni la pacientul care acuză unele simptome. Procesul de analiză se desfășoară cu ajutorul consultației medicale care include și un proces de întrebări vis-a-vis de istoricul bolii, proces care se numește anamneză. Un diagnostic prezumtiv sau de suspiciune se stabilește în urma analizei următoarelor date:

  • tabloul clinic prezent,
  • simptomele subiective – adică ce descrie pacientul,
  • examenul obiectiv – ce descoperă medicul la examinare,
  • istoricul bolii,
  • antecedentele personale și heredocolaterale – adică bolile avute în antecedente sau în familie.

Acest diagnostic poate fi confirmat sau infirmat prin investigații clinice și paraclinice suplimentare – vezi mai jos diagnosticul pozitiv.

Diagnosticul diferential

Este o etapă de diagnostic care constă în compararea simptomelor și semnelor de boală prezentate de bolnav cu semnele și simptomele altor boli asemănătoare.. Astfel se face o listă cu alte potențiale boli care ar putea să fie cauza simptomelor pacientului. Este necesară o analiză în vederea înlăturării diverselor diagnostice apropiate.
De exemplu, furnicăturile în degete pot fi cauzate de un număr mare de boli, care trebuie excluse până se ajunge la diagnosticul corect.

Diagnosticul diferențial este o etapă care precede stabilirea diagnosticului pozitiv.

Diagnostic definitiv sau Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul corect sau de certitudine este etapa finală a unui diagnostic. Reprezintă stabilirea clară a afecțiunii de care suferă pacientul după ce a fost analizat/exclus diagnosticul diferențial. Acest diagnostic poate fi stabilit doar în urma investigațiilor clinice de specialitate și paraclinice cerute de medic. Foarte rar un diagnostic poate fi stabilit doar în baza simptomatologiei clinice.

Diagnostic pentru sindrom de tunel carpian

În textul de mai jos am încercat să descriem cronologic pașii care trebuie parcurși pentru aflarea sau confirmarea diagnosticului de STC.

Consultatia este primul pas pentru un diagnostic corect in STC

Adresându-vă unor specialiști în bolile mâinii faceți primul pas spre un diagnostic corect.
În timpul consultației veți fi întrebat despre simptome:

  • care sunt simptomele, cum și când au apărut,
  • cum au evoluat în timp,
  • cât sunt de supărătoare,
  • ce impact au asupra activităților cotidiene și profesionale.

O descriere cât mai precisă a acuzelor ajută întotdeauna la stabilirea diagnosticului.
Examenul clinic al mâinii obiectivează relatările pacientului. Există câteva teste specifice de provocare a simptomelor în Sindromul de tunel carpian:

1. Testul Durkan

2. Testul Phalen

Examinarile paraclinice sau asa zisele analize în STC

Examinările paraclinice sau investigațiile sunt obligatorii pentru certitudinea diagnosticului și prognosticului. În cazul unui Sindrom de tunel carpian (STC) acestea includ studii electrofiziologice – EMG și VCN. Electromiografia (EMG) oferă date complexe despre gradul de afectare a nervului median, măsurând mai mulți parametri de funcționare a nervului median. Se măsoară:

  • amplitudinea impulsului nervos = cât de puternic / intens este impulsul,
  • latența impulsului = cât de frânat este impulsul și
  • viteza de conducere nervoasă (VCN) = cât de repede se mișcă impulsul nervos.

Doar studiile de conducere nervoasă pot preciza un diagnostic precis de neuropatie focală de nerv median, care semnifică un Sindrom de canal carpian.

Ecografia arată starea sau forma anatomică a nervului și poate evidenția unele modificări structurale în tunel (cauze ale compresiunii). Tot prin ecografie se pot identifica variații de diametru ale nervului median în tunelul carpian.

Tratament in Sindromul de tunel carpian

După culegerea informațiilor relatate mai sus, neurologul sau specialistul în chirurgia mâinii vă va explica atât diagnosticul cât și prognosticul bolii. În concluzie, vă va propune și tratamentul adecvat. Totul trebuie să decurgă printr-o conversație deschisă, în care pacientul trebuie să pună întrebări pentru a-și clarifica nelămuririle, să înțeleagă tratamentul, scopul acestuia și, dacă este cazul, procedura la care va fi supus. Este recomandat să se discute și asupra rezultatului așteptat precum și asupra recomandărilor pe care trebuie să le respecte.

Diagnostic in clinica Bestetic - pasii spre un tratament eficient

Toți pacienții care apelează la serviciile clinicii noastre urmează cronologia descrisă mai sus:

  • programare,
  • consultație,
  • investigații,
  • concluzionarea diagnosticului,
  • tratament.

Astfel, conform principiului croitorului, care măsoară de cinci ori și taie o singură dată, și noi investigăm, analizăm și doar când suntem siguri pe diagnostic, decidem și recomandăm tratamentul.

Îți recomandăm să citești aici un articol detaliat despre tot ce trebuie să știi despre acest sindrom dureros.

Nu uita! Intervenția corectă și la timp conferă cel mai bun tratament.
IMPORTANT
Acest articol are scop strict educativ!
Nu înlocuiește o consultație și nu stabilește un diagnostic.
Te rog să consulți un specialist înainte de a lua o decizie medicală.

Echipa Bestetic