Acest simptom indică o suferință a nervului median. Cea mai frecventă suferință este data de compresia nervului median în canalul carpian. Studiile de conducere nervoasă care se fac în acest caz indică dacă este vorba despre o leziune a nervului median și locul exact al compresiei sau al leziunii pe traseul acestuia.

În sindromul de canal carpian simptomele se agravează în special noaptea, durerile trezind adesea pacienții din somn.

Sindromul de canal carpian este una din cele mai frecvente cauze de durere și furnicături la nivelul mâinii. Cu toate acestea, multe alte patologii pot fi cauza unei dureri la nivelul mâinii iar diagnosticul, implicit tratamentul, poate fi pus doar după o consultație la medicul specialist.

Un stil de viață sănătos și absența patologiilor nu reprezintă criteriu de excludere a unui sindrom de tunel carpian. Sindromul de canal carpian afectează atât pacienții fără alte patologii, cât și pe cei cu probleme de sănătate cunoscute.

Există studii care raportează o incidență mai crescută a sindromului la pacienții care petrec mult timp lucrând la calculator, dar nu există o dovadă clară a faptului că lucrul prelungit la calculator determină sindrom de canal carpian.

Prevenirea apariției STC poate fi dificil de realizat, fiind vorba de o sumedenie de factori care pot acționa independent sau prin sumatie. În situația apariției simptomelor, foarte importantă este prevenția agravării leziunii nervoase prin prezentarea la medic, diagnosticare timpurie și tratament precoce.

Da, pentru că sindromul de tunel carpian este o boală progresivă și ireversibilă. Asta înseamnă că fără tratament cel mai probabil se va agrava.

Tratamentul medicamentos este eficient doar în stadii incipiente. Dacă se trece într-un stadiu mediu, singura metodă capabilă să elimine factorul cauzal și să mai oprească progresia bolii este intervenția chirurgicală. Tratamentul non chirurgical, într-un stadiu mediu, oferă doar o falsă impresie de ameliorare și regresie a bolii, cu reapariția simptomelor ulterior și agravarea în fapt a afectarii nervoase.

Riscurile care pot sa apară după o intervenție de decompresie a nervului median sunt cele comune oricărei intervenții chirurgicale, precum infectia, hematomul sau cicatrizarea patologică, etc. Important este ca echipa medicală căreia i te adresezi să dețină experiența necesară unei astfel de intervenții.

În cazurile incipiente, simptomele dispar destul de repede. În stadiile medii, simptomele se amelioreaza progresiv, cu dispariția acestora într-o perioada de timp variabila, diferită de la un pacient la altul, variind de la două săptămâni la două luni. În stadiile severe, principalul beneficiu obținut după intervenția chirurgicală este dispariția durerii și stoparea progresiei bolii, ameliorarea simptomatologiei fiind obținută într-un timp mai îndelungat.

În ceea ce privește vindecarea plăgii operatorii și menținerea pansamentului, durata medie este între 10 și 14 zile. Durerea cauzată de un STC dispare foarte rapid după decompresie. În ceea ce privește recuperarea sensibilității, redobândirea mișcărilor de finețe precum și dispariția celorlalte simptome, acestea sunt strict dependente de gravitatea bolii și stadiul leziunii nervoase la momentul interventiei. La persoanele tinere, recuperarea este mai rapidă.

Amânarea intervenției chirurgicale determină agravarea lezării nervului, agravarea simptomatologiei și progresia bolii prin persistența factorului cauzal. La cazurile medii și severe se instalează demielinizarea, axonopatia și amiotrofia, care sunt complicații de evitat. Dispariția durerii după o perioadă îndelungată reprezintă “moartea” nervului și ar trebui să reprezinte un semnal de alarma, nu un motiv de liniște.